În toamna lui 2017 am urcat într-un avion care avea să mă ducă în Wuhan, vreme de câțiva ani, la studii. Nimic din ce am învățat timp de aproape o decadă în antropologie nu m-a pregătit pentru experiența întâlnirii dintre cultura mea și cultura chinezească. Motivul este unul simplu: cultura este parte din noi în cel mai literal mod cu putință și atunci când intrăm în contact cu o altă cultură, cu celălalt, acest adevăr se transformă dintr-unul teoretic într-unul cât se poate de personal. În momentul în care am pășit în Wuhan, cea mai mare parte din bagajul meu a fost imponderabilă, întrucât am adus cu mine o întreagă lume, lumea mea, iar acest echipament nevăzut a fost cel care urma să-mi servească la a înțelege și la a funcționa într-un cotidian din lumea altcuiva, a celorlalți, a celor care nu sunt ca mine nici în istorie, nici în tradiție, nic ...