Sfertul Academic – podcasturi de antropologie

Sfertul Academic – podcasturi de antropologie

di Antropedia

Scienze sociali Documentari

Stagione 1

Moto-mobilitate, gen și reparații: cum gestionează motociclistele întreținerea și reparația motocicletei – GABRIEL JDERU

Asocierea motocicletei cu masculinitatea a fost o constantă în secolul 20, dar lucrurile se schimbă. Pornind de la date etnografice adunate din 2012 discut complicațiile culturale generate de pătrunderea femeilor în lumea motocicletelor. În acest sens, moto-mobilitatea reprezintă un spațiu social important pentru a discuta sociologic despre gen și reparații, din trei motive: 1) Moto-mobilitatea a fost și încă este o practică puternic masculinizată; 2) Asocierea puternică dintre masculinitate și cultura reparațiilor nu au slăbit; 3) Cu toate schimbările produse în interiorul moto-mobilității, în sensul diluării granițelor de gen, motocicleta rămâne în continuare o tehnologie genderizată și, în același timp, genderizantă, iar reparațiile joacă un rol esențial în aceste procese. În lectura actorului Daniel Popa, cu o ilustrație de Ana Bănică https://antropedia.com/sfertulacademic/gabriel-jderu-moto-mobilitate-gen-si-reparatii

Vieți migrante și speranță într-un cartier segregat de romi – REMUS ANGHEL

Despre romi s-a tot vorbit în ultimii treizeci de ani. Cercetări academice, programe aplicate. Cu toate dezbaterile existente, situația zonelor defavorizate, a „ghetourilor” de romi săraci a rămas în linii mari aceeași, cu mai multe sau mai puține excepții. Mulți dintre acești oameni însă s-au cam săturat să aștepte sprijinul promis al statului român și și-au căutat o viață altundeva. Un parcurs etnografic în lumea unui cartier de romi săraci arată nu numai dimensiunile acestui eșec societal ci și modul în care migrația devine încet-încet singurul mecanism de emancipare a unei populații segregate, discriminate și uitate de instituțiile care ar fi trebuit să o ajute. În lectura actorului Daniel Popa, cu o ilustrație de Alex Săvescu https://antropedia.com/sfertulacademic/remus-anghel-vieti-migrante-si-speranta-intr-un-cartier-segregat-de-romi/

Cine suntem? Identitatea între antropologie și genetică – ALEXANDRA ION

Întrebarea “cine sunt eu” devine parcă tot mai importantă într-o lume globală și în permanentă mișcare. Identitatea poate însemna multe lucruri – unele sunt caracteristici fizice, altele se construiesc prin relația noastră cu ceilalți. În comunitățile tradiționale și pentru o perioadă lungă din istoria umanității ceea ce ne definea era ceea ce ne lega de ceilalți: relațiile de rudenie, codificate cultural – cine e rudă cu cine și din ce comunitate face parte. În ultimii 30 ani, dar mai ales în ultimii zece ani se observă un fenomen al căutătorilor de origini, după cum îi numește cercetătoarea Alondra Nelson. Genetica, făcând salturi mari în posibilitățile tehnologice, a ajuns să joace un rol esențial în rescrierea istoriilor personale și de grup, detronând alte discipline precum arheologia, istoria, antropologia. Este tentant să apelăm la teste genetice care să ne arate de unde venim. Plecând de la povestea unei baze de date genetice a unei întregi națiuni și trecând prin testele de ancestry pe care ți le poți face acasă, vom vedea cum schimbă limbajul geneticii felul în care ne raportăm la propria poveste a originii noastre. Pe drum vom face și scurte incursiuni în istoria încercărilor de clasificare a grupurilor umane din ultimele secole și problemele cu care vin la pachet. În lectura actriței Ilinca Manolache, cu o ilustrație de Tudor Săvescu https://antropedia.com/sfertulacademic/alexandra-ion-cine-suntem

Note pentru o antropologie a plasticului – MAGDALENA CRĂCIUN

Materiale plastice provenite din petrol sunt acum foarte răspândite în viața noastră. Folosim obiecte de plastic de toate felurile, hainele, clădirile, mașinile și drumurile noastre conțin aceste materiale. Acumulări de bucăți de plastic de dimensiuni foarte mici, micro-plastic și nano-plastic, sunt prezente peste tot în natură și diferite organisme, inclusiv oameni, cu efecte a căror gravitate de abia acum începe să fie înțeleasă. În plus, diferitele tipuri de plastic obținute din petrol sunt aproape indestructibile, fiind considerate ‘noii nemuritori’, alături de alte materiale create de om, precum cimentul sau deșeurile radioactive. Atunci, în lumea noastră ‘plasticizată’, cum relaționăm cu plasticul și cum învățăm să ne raportăm la prezența lui periculoasă și aproape eternă? Acestea sunt unele dintre întrebările cheie dintr-o antropologie a plasticului care acum începe să se contureze în spațiul academic. Un posibil răspuns, bazat pe o cercetare etnografică în curs de desfășurare, pornește de la noțiunea de ‘regim de valoare’ propusă de antropologul Arjun Appadurai. De la intrarea lor în casele românilor, timid în anii de după al doilea Război Mondial, apoi din ce în ce mai frecvent, materialele plastice au fost înțelese și experimentate prin intermediul a diferite regimuri simbolice și economice de valoare. Aceste regimuri s-au succedat sau coexistat și în funcție de diferențele dintre tipurile de materiale plastice, diferențe resimțite senzorial și descoperite prin utilizare. În lectura actriței Ilinca Manolache, cu o ilustrație de Daia - Diana Grigore https://antropedia.com/magdalena-craciun-note-pentru-o-antropologie-a-plasticului/

Ecologia politică a orașelor carantinate – LUCIAN VESALON

Acest text parcurge câteva dintre consecințele ecologice ale carantinării orașelor în perioada pandemiei COVID-19 și discută critic modalitățile în care acestea au fost inegal distribuite și experimentate de diferite categorii sociale. Această discuție include o perspectivă critică asupra capitalismului extractiv, bazat pe minarea continuă a resurselor naturale și pe reproducerea inegalităților sociale. În lectura actorului Daniel Popa, cu o ilustrație de CO+LOR Constantin Cojocaru și Loreta Isac https://antropedia.com/sfertulacademic/lucian-vesalon-ecologia-politica-a-oraselor-carantinate/

Badante pe front. Despre migrație și muncă de îngrijire – DINU GUȚU

Deși migrația femeilor a fost printre cele mai de amploare fenomene sociale ale tranziției, cercetările românești despre badante sunt aproape inexistente. Explicațiile pot fi multiple, dar cred că pornesc de la condiția badantei, caracterizată de „inegalitate de gen, exploatare, lucru și cetățenie la negru și lipsa definirii unor abilități de muncă concrete, stând într-o casă cu persoane asistate, o activitate care poate fi comparată cu cea a unei asistente nou intrate într-o instituție totală”(Chiaretti, 2005). Femeile din Sudul Global, „servante ale globalizării” (Parreñas, 2015), ajung să migreze și să-și părăsească propriile familii pentru a oferi îngrijire altor familii din Nordul sau Vestul Global într-un context mai profitabil financiar, în timp ce în propriile case, alte femei cu situații mai proaste au grijă de copii și familie. Astfel se formează „rețelele globale de îngrijire” (Yeates, 2012). Așadar, pierderea pe termen lung a resursei de îngrijire atât formală, cât și informală și a resurselor familiale din țările de baștină are ca rezultat un „care drain” (Bauer, 2013), fenomen mult mai puțin vizibil decât „brain drain-ul”, dar cu pierderi la fel de semnificative pentru țara de origine. Redistribuirea muncii de îngrijire formează astăzi o „diviziune internațională a muncii reproductive” (Parreñas, 2005), cu efecte psihice și emoționale pentru femeile implicate. În același timp, rutina muncii de badantă face dificilă punerea unei granițe dintre muncă și relație personală cu vârstnicul (Ungerson, 2005). În lectura actorului Daniel Popa, cu o ilustrație de Loreta Isac-Cojocaru https://antropedia.com/sfertulacademic/dinu-gutu/

„Si…? Ce faci cu antropologia?” Zece exemple de antropologie aplicată – LIVIU CHELCEA

Nu este întotdeauna clar pentru publicul larg cu ce se ocupă antropologii. Mulţi asociază antropologia doar cu antropologia biologică („oase”), în timp ce alţii consideră că antropologii se ocupă doar de curiozităţi exotice. Cu toate acestea, cel mai mare număr al celor care au pregătire antropologică formală şi sensibilităţi etnografice lucrează în afara universităţilor, în cadrul cercetărilor şi proiectelor aplicate. În acest material, prezint 10 proiecte realizate de antropologi angajaţi la firme de cercetare de piaţă, organizaţii neguvernamentale, firme de calculatoare, instituţii medicale, proiecte de urbanism, sau proiecte culturale, din România şi SUA. Deplasarea de la cercetarea ştiinţifică la cercetarea instituţională implică transformări ale practicii terenului şi cercetării etnografice, presiuni de timp mult mai mari, compromisuri metodologice şi uneori etice. Cu toate aceasta, antropologii au îndemânări care îi fac utili în multe cercetări prin prisma perspectivei lor bazate pe înţelegere empatică şi a îndemânărilor de a sintetiza şi ilustra procese complexe, precum şi a abilităților de storyteller. În lectura actorului Daniel Popa, cu o ilustrație de Sașa Lazăr https://antropedia.com/sfertulacademic/liviu-chelcea/

O etnografie a pădurilor dispărute: Despre putere, politică și țapi ispășitori într-un sat din Argeș – ȘTEFAN DORONDEL

Acest text analizează modul în care pădurile din România au căzut pradă tăierilor ilegale în perioada post 1989. Bazat pe cartea* apărută la Berghahn Books (Oxford, New York, 2016), acest text deslușește actorii implicați în acțiunile de exploatare ilegală a pădurii, mecanismele politico-economice implicate și efectele devastatoare asupra pădurilor. Rudarii, o populație săracă și marginală care devine și mai săracă și mai marginală în contextual postsocialist, preiau rolul de țapi ispășitori ai tăierilor masive de pădure care aparține populației românești. Populația majoritară – proprietari ai pădurilor dispărute – nu observă că cei care sunt adevărații beneficiari economici ai exploatării pădurii sunt birocrații și politicienii locali. Textul se bazează pe o perioadă lungă de cercetare în satul argeșean Dragomirești (numele satului ca și al celor citați au fost schimbate pentru a le asigura protecția), în perioada 2014-2016 – în total peste 12 luni de cercetare de teren) – și pe o metodologie de cercetare care îmbină etnografia, cercetarea de arhivă și folosirea imaginilor satelitare. * Ștefan Dorondel, Disrupted Landscapes. State, Peasants and the Politics of Land in Postsocialist Romania, Oxford and New York, Berghahn, 2016 În lectura actorului Daniel Popa, cu o ilustrație de Kadna Anda https://antropedia.com/sfertulacademic/stefan-dorondel/

Eu și noul nostru rinichi. Rețete sociale pentru un transplant reușit – ANDREI MIHAIL

Gândește-te că ai în tine rinichiul unui alt om. Fără el viața ta era blocată de ședințele vitale de dializă pe care trebuia să le faci la fiecare două zile. Noul rinichi te-a scăpat de ele. Dar tot el te face să te gândești mereu la persoana de la care l-ai primit. Poate că ți l-a donat o rudă și speri ca viața acesteia să nu fie afectată de cadoul pe care ți l-a făcut. Poate că l-ai primit de la un donator necunoscut, mort neașteptat, pe care familia încă îl plânge. Tot el îți transformă puternic rolurile sociale, producând ceea ce Michael Bury numește rupturi biografice. Organul primit îți creează noi realități și legături simbolice puternice pe care încerci să le domesticești, dar pe care medicina ți le neagă. Doctorii încearcă să te convingă că toate aceste trăiri nu există, că organul primit e doar o piesă care ajută corpul să funcționeze și că singura ta grijă este să respecți sfaturile lor. Îți e greu, însă, să încorporezi până la capăt perspectiva lor. Experiențele tale cotidiene și fenomenele sociale pe care le descoperi după operație, din momentul în care ieși din spital, tind să fie desconsiderate în umbra discursului biomedical dominant. În lectura actorului Daniel Popa, cu o ilustrație de Andrei Nicolescu https://antropedia.com/sfertulacademic/andrei-mihail/

Despre traducerea culturală – GIUSEPPE TATEO

Acest articol este o reflecție asupra traducerii ca element fondator și constantă a oricărui demers antropologic. Fiind la origine preocupată de decodarea ideilor și a practicilor străine și interpretarea acestora într-un limbaj mai familiar și inteligibil, antropologia ne învață să gândim în afara propriilor categorii și încurajează o înțelegere relativistă a lumii. La fel se întâmplă și mai recent, când terenul antropologic a devenit o obișnuință nu doar în zone îndepărtate ale planetei, ci și în Europa. Cercetarea antropologică poate că a devenit mai puțin exotică decât obișnuia să fie, dar atributul de a face diferențele culturale mai ușor de înțeles a rămas același: ce se întâmplă când rapoartele etnografice se ciocnesc de propriile noastre valori și ne declanșează indignare? În lectura actriței Katia Pascariu, cu o ilustrație de Evelin Bundur https://antropedia.com/sfertulacademic/giuseppe-tateo/

6 di 10