Începând din anii 2000, interesul pentru mâncărurile „locale”, „tradiționale” și/sau „ecologice” de pe piața din România a crescut accelerat. Pornind de la o analiză a produselor alimentare prezente pe piață autohtonă și promovate publicitar, precum și de la observații realizate la târguri ale micilor producători, în restaurante cu specific tradițional și în supermarketuri, textul de față își propune să explice patrimonializarea gustului în România. De unde goana după produse tradiționale și locale? Căror nevoi îi răspunde? De ce sunt considerate produsele de acest gen mai „de calitate”? Cine – și cum – vinde românilor „tradiția” gastronomică și alimentară?*

*O versiune mai lungă a acestui articol a fost publicată în Sociologie Româneascã, volumul VII, Nr. 3, 2009. Adaptare pentru Sfertul Academic de Ioana Pelehatăi. ...