Acest articol abordează experiența cotidianului copiilor din București care participă la activități extra-curriculare, focalizându-se pe un aspect aparte: drumul, perioadele de timp petrecute de copii în mașină alături de părinți/șoferi între diverse activități educaționale. Astfel, etnografia urmărește cum spațiul itinerant al mașinii devine o extensie mobilă a lui „acasă”, un spațiu care prilejuiește intimitate sau intervale calculate de „quality time”, dar și o pasivitate a copilului care ia rolul unui obiect mutat între mai multe locuri. Totodată textul urmărește pașii făcuți și instrumentele de lucru alese pentru desfășurarea cercetării, subliniind obstacolele și oportunitățile neanticipate. Articolul este bazat pe o cercetare etnografică de 9 luni în perioada 2013-2014, implicând 12 familii având copii cu vârste între 5 și 11 ani, angrenați ...