Acceleratul de George Topârceanu
Poezia "Acceleratul" de George Topârceanu, interpretată de Veronica Oțel - 19 iunie 2023 Peste fagi cu vârfuri sure A căzut amurgul rece. Înserarea mută trece Furişată prin pădure. Spre apus abia s-arată Printre crengi, întunecată, O văpaie de rubin… Din frunzişurile grele De-nnoptare, tot mai vin Glasuri mici de păsărele… Reci şi palide-n senin Se ivesc deasupra stele. Şi deodată, dintre dealuri Se desprinde larg un zvon Depărtat şi monoton, Ca un murmur lung de ape Revărsate peste maluri… Creşte-n luncă, mai aproape, Umple văile vecine De răsunet mare… Vine!… Fulger negru… trăsnet lung Dus pe aripi de furtună, Zguduind pământul tună, Zările de-abia-i ajung… Parcă zboară, Parcă-noată. Scuipă foc, înghite drum, Şi-ntr-un valvârtej de fum Taie-n lung pădurea toată… A trecut… Dinspre câmpie, Vuiet greu de fierărie Se destramă în tăcere… Scade-n depărtare… Piere… Iar în urmă-i, din tufişuri, De prin tainice-ascunzişuri, Se ivesc pe jumătate Păsărele ciufulite, Alarmate Şi-ngrozite: Cine-i?… Ce-i?… Ce-a fost pe-aici?… Ciripesc cu glasuri mici Cinteze şi pitulici. Doar un pui de piţigoi, Într-un vârf de fag pitic, Stă cu penele vulvoi Şi făcând pe supăratul: – Ce să fie? Nu-i nimic. A trecut Acceleratul…
